Grolsch Sound Experiment #1 cu CTC & Muse Quartet

„Muzică la patru ace pentru urechi pe măsură”

Îmi amintesc foarte bine, de parcă ar fi fost ieri, când am ascultat prima melodie hip-hop. Aveam vreo 11 anișori când am pus mâna pe o casetă semnată B.u.g. Mafia (recunosc că nu era tocmai educativ). Nu prea înțelegeam eu mare lucru din versurile lor dar ceea ce m-a atras in prima fază a fost ritmul acela inconfundabil de hip-hop, și abilitatea rapperilor de a „cânta” pe beat. A fost dragoste la prima vedere și astfel s-a legat o relație strânsă între mine și acest gen de muzică, iar povestea noastră de dragoste continuă și în ziua de azi.

Din această poveste face parte și evenimentul despre care voi scrie în continuare.

Grolsch lansează un nou concept muzical inedit cu ocazia împlinirii a 3 ani de existență, luna aceasta, a  stabilimentul de informare și experiment urban, Energiea. Prin acest concept se dorește combinarea mai multor stiluri de muzică cât mai diferite, iar primul mash-up are la bază 3 sound-uri diferite: hip-hop, muzică simfonică și electro. Astfel în prima ediție care a avut loc pe data de 12 februarie, a urcat pe scenă  Muse Quartet și invitații speciali, CTC: Deliric, Doc și Vlad Dobrescu.

Sinceră să fiu nu prea eram pasionată de muzica underground a celor de la CTC până când într-o zi am ascultat o melodie la insistențele unui bun amic. Cu timpul am început sa admir performanțele celor trei, flow-ul lor inconfundabil și maniera diferită pe care o abordează. Iar cireașa de pe tort a venit o dată cu acest eveniment extraordinar la care, cu părere de rău nu am putut lua parte.

Am participat la multe evenimente hip hop de-a lungul timpului am vizionat destule concerte live atât românești cât si din afară, dar acesta a fost fără îndoială cel mai special concert de hip-hop a celor de la CTC, si cel mai inedit concert ever! Pentru prima oară au urcat pe scenă la costum, pentru prima oară au avut band iar combinația de muzică simfonică si electro pe langă beatul de hip hop a fost punctul culminant.

Sper din tot sufletul ca experimentele de genul acesta să ia amploare în România, și cu mândrie pot să spun că hip-hop-ul românesc a crescut mult atât în ochii mei cât și în ochii oamenilor care subapreciază acest gen de muzică.

Hip hop-ul nu este doar un gen de muzică, este o adevărată cultură, o întreagă generație, un stil de viață!

„Sometimes I feel like rap music is almost the key to stopping racism.”- Eminem

Curiozitatea fără limite a taximetriștilor

Deoarece ies de la servici la o oră destul de târzie sunt nevoită ca în fiecare noapte să merg acasă cu taxi. Având în vedere faptul că de vreo 2 ani tot programul acesta îl am, mi-am format o părere  despre comportamentul taximetriștilor.

Am întâlnit taximetriști foarte curioși care puneau tot felul de întrebări , de genul unde lucrez și cum de am un așa program”, dacă sunt căsătorită,  dacă am copii, dacă stau în chirie, etc. Nu îmi amintesc o noapte în care taximetristul pur și simplu să conducă și doar atât. De fiecare dată când urc în taxi îmi spun „gata, în noaptea asta ignor orice întrebare, mă prefac că sunt surdo-mută”; nu aud, nu vorbesc. Dar totuși, din bun simț nu pot să nu răspund atunci când mi se adresează o intrebare.

Cel mai agasant mi s-a părut un taximetrist care punea întrebare după întrebare, și văzând că îi răspund de fiecare dată, a îndrăznit să mă întrebe daca locuiesc cu prietenul,  dacă stau în chirie cu el, cine plătește chiria, m-a întrebat dacă am planuri să mă căsătoresc cu el… etc. Evident că nu eram obligată să îi răspund la aceste întrebari de aceea i-am dat niste răspunsuri evazive, sau răspundeam cu da sau nu. Noroc că ajunsesem la destinație că cine știe la ce set de întrebari mai trebuia să răspund.

Desigur există și taximetriști care nu pun întrebări dar povestesc întâmplări din viața lor sau despre alți clienți. Astfel ajung la concluzia că sunt doua categorii de taximetriști: cei care pun întrebări de tot felul clientilor și cei care povestesc încontinu despre orice.

Stau și mă întreb, cât de departe ajunge curiozitatea unora? Oare să fie atât de plictisiti în tura lor de noapte încât pur și simplu când prind un om să îl întrebe vrute și nevrute? Oare regulile interioare le permit să vorbească cu clienții atât de personal? Și culmea că taximetriștii mai în vârstă, cu o oarecare experiență în domeniu, sunt cei mai curioși.

Acum trebuie să plec la servici. Mă așteapta o zi de lucru …și cine știe, ce taximetrist curios din nou. Dar in noaptea asta chiar nu mai răspund la nicio întrebare.

Motto of the day: nu aud, nu vorbesc!